Document de călătorie: pașaport moldovenesc sau românesc (nu este necesară viză) Transport în Uzbekistan: trenuri rapide și transferuri private Cazare: hoteluri selectate, cazare în cameră dublă (2 persoane) Cheltuieli adiționale estimate: aproximativ 350–450 € (alimentare, cheltuieli personale) Itinerarul călătoriei Ziua 1 Zbor din Chișinău spre Samarkand, cu escală. Ziua 2 Sosire în Samarkand, mic dejun și cazare. Prima explorare a orașului, într-un ritm calm, pentru acomodare și intrarea treptată în atmosferă. Ziua 3 Zi dedicată Samarkandului. Vizitarea principalelor locații istorice împreună cu ghid local (limba rusă). Timp pentru observare, mers pe jos și pauze fără grabă. Ziua 4 Plecare cu trenul rapid spre Bukhara. Sosire, cazare și explorarea orașului. O primă întâlnire cu un ritm mai intim și mai tăcut. Ziua 5 Explorarea împrejurimilor Buharei. După-amiază liberă pentru plimbări, cumpărături sau timp personal. Ziua 6 Întoarcere spre Samarkand cu trenul. Timp liber pentru a reveni în locuri care au rămas deschise sau pentru explorare individuală. Ziua 7 Excursie de o zi în Tadjikistan, către zona Seven Lakes (Haft Kul). Drum montan, natură, spațiu deschis. Seara – retur la Samarkand. Ziua 8 Zbor de întoarcere spre Chișinău.

Participare 1750€ Ce este inclus zbor internațional Chișinău – Samarkand – Chișinău bagaj de cală 30kg și bagaj de mână cazare în hoteluri de 4–5 stele toate transferurile interurbane prevăzute în program excursie ghidată de 4 ore în Samarkand, cu ghid local excursie de o zi la Seven Lakes (Haft Kul) însoțirea grupului de către Journey Curator WE GO asigurare medicală de călătorie Ce nu este inclus transferuri locale / taxi cheltuieli de alimentație

Alexandru cel Mare a ocupat cândva Uzbekistanul Uzbekistanul a făcut cândva parte din puternicul Imperiu Persan, pe care Alexandru cel Mare l-a cucerit în secolul al IV-lea î.Hr. El a cucerit orașul Samarkand în 329 î.Hr. Orașul istoric, inclus în prezent în Patrimoniul Mondial UNESCO, a devenit o răscruce importantă pe rutele mătăsii care străbăteau Asia Centrală și a devenit curând renumit pentru producția sa artizanală și fortificațiile sale puternice. În prezent, acesta găzduiește unul dintre cele mai faimoase situri din țară - Moscheea Registan. Bumbacul este cunoscut ca "aur alb" în Uzbekistan Bumbacul reprezintă 17% din exporturile Uzbekistanului. Este adesea denumit "aurul alb", deoarece este o industrie profitabilă, însă autoritățile uzbece au fost criticate timp de decenii de grupurile pentru drepturile omului. În fiecare an, guvernul obligă aproximativ 1 000 000 de studenți, angajați guvernamentali și medici să culeagă bumbacul de pe câmpurile din Uzbekistan. O mare parte din acest bumbac ajunge în lanțurile globale de aprovizionare și în magazinele noastre. Producția anuală de bumbac este în medie de aproximativ un milion de tone de fibre, reprezentând 4-5 % din producția mondială totală de bumbac. Exporturile ajung de obicei la 700 000-800 000 de tone, reprezentând 10% din exporturile mondiale. Este al optulea cel mai mare producător și al 11-lea cel mai mare exportator de bumbac din lume. Aici se află una dintre cele mai mari mine de aur cu puț deschis din lume Mina de aur Muruntau din deșertul Qizilqum este una dintre cele mai mari mine de aur cu carieră deschisă din lume. De asemenea, are al doilea cel mai mare nivel de producție anuală, de 66 de tone. Groapa are aproximativ 3,35 km pe 2,5 km și cel puțin 560 m adâncime. Acesta a fost descoperit pentru prima dată în 1958, iar exploatarea comercială a început în 1967. În 2020, Uzbekistanul a produs 101,6 tone de aur. Uzbekistanul este, de asemenea, al 12-lea cel mai mare producător de aur din lume. Aurul reprezintă aproximativ 44% din exporturile țării. Unul dintre cele mai grave dezastre ecologice din lume a avut loc în Uzbekistan Uzbekistanul, alături de Kazahstan și Turkmenistan, a găzduit cândva al patrulea cel mai mare lac din lume - Marea Aral. Sovieticii au inițiat un proiect major de deviere a apei în anii 1960 pentru a încerca să transforme deșertul în ferme pentru bumbac și alte culturi. În timp ce viața în deșert a înflorit, lacul a dispărut aproape în întregime. Odată cu secarea Mării Aral, pescuitul și comunități întregi care depindeau de acesta s-au prăbușit. Praful de pe albia expusă a lacului conținea, de asemenea, substanțe chimice agricole și reprezintă acum un pericol pentru sănătatea publică. Lacul a avut, de asemenea, o influență moderatoare asupra tiparelor meteorologice locale. Fără el, iernile sunt mult mai reci, iar verile mai calde și mai uscate.